Parcul Național Donau-Auen, înfiinţat în anul 1996, se află între capitalele europene Viena și Bratislava. Construcția stației hidroelectrice planificată pentru Hainburg a fost împiedicată. În schimb, această porțiune a Dunării a fost declarată Parc Național. Cu peste 9.300 de hectare suprafață, parcul protejează ultimul mediu de zonă umedă majoră rămas în Europa Centrală. Pe o distanță de peste 36 km, Dunărea curge liber și este axa vitală a parcului național.

Aici, se poate simți încă de energia neînfrânată a marelui fluviu, care a avut odată puterea de a forma peisajul înconjurător. Apele inundaţiilor au creat și re-creat zone umede, formând noi corpuri de apă, transportând pământul împreună cu copaci și plante înrădăcinate în el, creând noi spaţii goale. Odată ce apele se retrag, aceste spații goale sunt acoperite în curând de o nouă creștere - o stare constantă de flux. Dar lucrările Dunării pot triumfa numai în cazul în care ea poate curge liber, așa cum se întâmplă aici.

"Flux alpin" descrie cel mai bine caracterul Dunării în timp ce curge prin Austria. Înălțimea medie de cădere este de 40 cm pe kilometru și viteza de curgere este de 1 la 3 metri pe secundă. Topirea zăpezilor din munți provoacă nivele ridicate ale apei de la sfârșitul primăverii la mijlocul verii; nivele ridicate de apă datorate precipitaţiilor pot avea loc pe tot parcursul anului. Pentru fauna sălbatică și vegetației, valea Dunării este o cale de migraţie de-a lungul axei est-vest. Calitatea apei Dunării în parcul național este clasificat în prezent la clasa de calitate II.

Cu toate acestea, chiar și aici, fluviul a fost afectat de intervenția omului. Principalul proiectul de regularizare a forţat Dunărea, odată un fluviu cu multe braţe, într-o albie fixă, și a deconectat multe dintre brațele laterale. Lungi porţiuni de mal au fost consolidate cu beton și piatră. Ca o cale navigabilă internațională, Dunărea a fost de asemenea optimizată cu amenajări pentru formarea unui canal navigabil. În prezent, multe dintre aceste intervenții au fost anulate, pas cu pas. Măsuri inovatoare de inginerie hidrotehnică, cum ar fi reconectarea braţelor laterale la fluviu și eliminarea malurilor întărite sunt utilizate pentru a restabili condiții mai naturale.

Fluviul şi malurile sale oferă habitatul ideal pentru specii rare de pești, care prosperă în curenți și numeroase păsări de apă care preferă zonele de pietriș pentru reproducere, cum ar fi fluierarul de munte și prundăraşul gulerat mic, dar şi vulturul codalb. Diverse plante pioniere și sălcii cresc pe malurile de pietriș.

Locurile cele mai bogate ecologic de pe Dunăre sunt la gurile braţelor fluviului, pe maluri în starea lor naturală, și în zonele de apă de mică adâncime.